O colecţie de sfaturi practice pentru părinţii şi profesorii care au interacţionează cu copiii cu ADHD

Sfaturi despre ADHD pentru părinţi şi profesori

• Oferiţi structură clară, cu program şi reguli clare. Copilul cu ADHD are nevoie de această structură externă.
• Daţi-i copilului misiuni clare şi uşor de atins; luaţi în considerare limitările sale. Asiguraţi-vă că îi daţi o singură sarcină.
• Căutaţi comportamentul dezirabil şi răsplătiţi-l cu laude şi atenţie.
• Discutaţi cu profesorii despre ADHD şi abordările copilului.
• Daţi-i copilului sarcini interesante şi provocatoare, altmiteri atenţia îi va fi distrasă prea repede.
• Oferiţi-i un spaţiu în care să-şi cheltuie energia şi să fie activ. Fiţi fermi despre când este posibil şi când nu.
• Asiguraţi-vă că nu copilul este cel care hotărăşte ce se întâmplă în familie; lăsaţi familia să-l ţină sub control. Şi ceilalţi copii au nevoie de atenţie.
• Alegeţi structura, asiguraţi-vă că regulile şi hotărârile luate se repetă frecvent.
• Daţi-i teme clare şi scurte. Câte una, pe rând.
• Să aveţi întotdeauna răspuns la atât comportamentul dezirabil, cât şi cel indezirabil.
• Fiţi atenţi la medicaţia corectă; asiguraţi-vă că îşi ia medicamentele corect.
• Nu stârniţi discuţii cu copilul. Spuneţi-i prietenos şi pe scurt ce trebuie să facă.
• Fiţi siguri că e vorba despre ADHD. Diagnosticarea trebuie făcută de medici, nu de profesori. Trebuie verificate şi auzul şi văzul, iar celelalte cauze medicale trebuie eliminate. Continuaţi să puneţi întrebări până ce sunteţi satisfăcuţi de răspunsuri. Responsabilitatea acestei monitorizări îi revine părintelui, nu profesorului, dar şi acesta poate fi de ajutor.
• Asiguraţi-vă sprijin: doi sau trei copii cu ADHD în clasă pot fi foarte obositori. Consultaţi un specialist dacă aveţi probleme. Cereţi ajutor de la colegi.
• Cunoaşteţi-vă limitele. Nu vă temeţi să cereţi ajutor. Nu sunteţi expert, vă simţiţi mai bine dacă solicitaţi ajutorul când aveţi nevoie de el.
• Întrebaţi copilul ce îl ajută. Copiii cu ADHD sunt foarte intuitivi. Vă pot spune cum învaţă mai bine. Adesea, sunt neîncrezători pentru că ideile lor pot fi destul de excentrice. Aflaţi împreună care e cel mai bun mod de învăţare. Este uimitor cât de des părerile lor sunt neglijate. Fiţi siguri, mai ales copiii mari ştiu ce este ADHD.
• Gândiţi-vă la partea afectivă a învăţării. Ar trebui să le facă plăcere, în loc să se concentreze la greşeli sau frustrări. Incântare, în loc de plictiseală sau anxietate. Fiţi atenţi la partea afectivă a procesului de învăţare.
• Reţineţi că are nevoie de structură. Au nevoie de un mediu structurat, pentru a obţine structura interioară. Nu pot face liste singuri. Au beneficii încredibile de pe urma unor agende, altfel uită ce fac. Au nevoie de memento-uri, planificări, repetiţii. Instrucţiuni, graniţe şi structură.
• Faceţi reguli. Scrieţi-le şi ţineţi-le la vedere. Copiii sunt fericiţi când ştiu ce să facă.
• Repetaţi instrucţiunile. Scrieţi-le. Vorbiţi-i direct copilului. Copiii cu ADHD au nevoie să audă instrucţiunile de mai multe ori.
• Stabiliţi contact vizual frecvent. Asta poate activa un copil cu ADHD. Îl scoateţi astfel din visare. Or îi puneţi o întrebare, ori confirmaţi ceva în tăcere.
• Faceţi-i loc lângă catedră. Asta îi limitează visarea şi vă dă controlul.
• Stabiliţi limite. Asta ajută, nu forţează. Faceţi asta constant, previzibil, prompt şi complet. Nu intraţi în discuţii. Aceste discuţii deranjează prea mult activitatea.
• Faceţi-vă orarul cît se poate de previzibil. Lipiţi-l pe tablă sau pe bancă. Referiţi-vă la el. Dacă îl schimbaţi, cum fac cei mai interesanţi profesori, spuneţi-i şi pregătiţi-l, ce anume se va întâmpla, şi aduceţi-i aminte de mai multe ori. Altfel, copilul cu ADHD îşi pierde interesul.
• Ajutaţi copiii să-şi facă propriile orare.
• Eliminaţi sau reduceţi frecvenţa examenelor. Nu prea au valoare educaţională, iar copiii cu ADHD cu siguranţă nu au şansa de a arăta ce pot.
• Daţi-i şansa de a pleca din clasă. Ar putea face parte din regulile clasei. Mai bine lăsaţi-i să plece decât să-l “pierdeţi”. Asta îl şi învaţă despre autocontrol şi conştientizare de sine.
• Concentraţi-vă pe calitate, nu pe cantitate. Indiferent dacă sunt sarnici de lucru în clasă sau teme. Copiii cu ADHD au nevoie de exerciţii limitate. Dacă doar învaţă atribuţiile, e un pas important. Nu îi încărcaţi cu prea multă muncă, nu se vor descurca.
• Monitorizaţi-le progresele împreună. Copiii cu ADHD vor benefia foarte mult de pe urma feedback-ului frecvent. Asta le menţine atenţia. Spuneţi-le ce se aşteaptă de la el ; dacă îşi atinge obiectivul, va lucra foarte bine.
• Divizaţi sarcinile mari în sarcini mici. Acest lucru este esenţial pentru învăţarea tehnicilor şi metodelor corecte de învăţare. Sarcinile prea extinse copleşesc copiii, provocând instabilitate emoţională: “nu voi reuni niciodată” . Formulând aceste sarcini mici, preveniţi emoţiile negative. În general, copiii sunt mult mai capabili decât cred, reuşind să se descurce cu acete sarcini mici, dovedesc că pot efectua întreaga sarcină de lucru. Acest lucru previne adoptarea unei atitudini negative, atât de caracteristică adulţilor cu ADHD.
• Jucaţi-vă, distraţi-vă, fiţi nonconformişti. Persoanelor cu ADHD le plac jocurile, îi ajută să se concentreze. Abordarea lor este deja enervantă : structură, orare, liste şi reguli. Asta dovedeşte că elevul nu e plicticos, sau că ora nu este plictisitoare. Dacă vă purtaţi din când în când mai nebuneşte, vă va fi de ajutor.
• Totuşi: evitaţi stimularea excesivă, dacă lucrurile scapă de sub control, ar trebui să fiţi capabili să evitaţi acest lucru repede.
• Evidenţiaţi sucesul cât de des posibil. Aceşti copii au experimentat atât de multe eşecuri; au nevoie de tot sprijinul pozitiv pe care îl pot obţine. Au nevoie de laude; îi vor face să se simtă mai bine. Cel mai trist lucru la ADHD nu este ADHD în sine, ci efectul devastator pe care comportamentul lipsit de succes îl are asupra stimei de sine.
• Memoria este destul de problematică la aceşti copii. Învăţaţi-i şmecherii. Au adesea probleme cu “memoria activă de lucru”. Şirurile, codurile, ritmurile etc sunt foarte utile.
• Folosiţi rezumate. Învăţaţi-i să rezume. Aceste tehnici nu vin automat, mai ales copiilor cu ADHD le vine foarte greu. Dar oferă formă şi structură celor învăţate deja şi care vor fi învăţate.
• Întrucât mulţi copii cu ADHD, precum şi alţii sunt orientaţi vizual, scrieţi tot de vorbiţi. Sau repetaţi verbal, o dată pentru a anunţa ce doriţi să spuneţi, a doua oară pentru a spune la propriu.
• Simplificaţi regulamentele. Simplificaţi alegerile, orarele. Cu cât regula este mai simplă, cu atât va fi mai des folosită. Folosiţi limbaj colorat, codarea limbajului în culori le menţine atenţia trează.
• Oferiţi feed back, întrucât copiii cu ADHD nu stau bine la capitolul autocunoaştere. Nu ştiu cum sunt văzuţi de alţii şi nu ştiu cum se comportă.
• Întrebaţi-i constructiv: Ştii ce faci acum, ştii ce ai făcut … ştii cum ai fi putut proceda altfel ... de ce crezi c s-a enervat fetiţa când ai spus asta...ajută la dezvoltarea autoconştientizăriii!
• Trebuie să aveţi aştepări foarte clare.
• Semnele oferă şansa de a folosi sistemul de recompensare în schimbarea comportmentului. Copiii cu ADHd sunt foarte sensibili la acest lucru.
• Dacă un copil are dificultăţi în funcţionarea socială, nu înţeleg limbajul trupului, sincronizarea, tonul vocii etc, încercaţi să îi sfătuiţi cu prudenţă. Spuneţi lucruri precum: dă-i celuilalt şansa de a termina înainte de a-ţi termina povestea … Mulţi copii cu ADHD sunt văzuţi ca indiferenţi sau egoişti, dar de fapt nu au învăţat cum să reacţioneze.
• Învăţaţi-i abilităţi de examinare
• Lucraţi sub formă de joc, îi motivează.
• Împărţiţi copiii în grupe de câte doi sau trei. Veţi avea nevoie de multă organizare.
• Fiţi atenţi la cei singuri. Aceşti copii au nevoie de şi doresc contacte. Atâta vreme cât sunt implicaţi, vor participa; dacă nu, se lipsesc.
• Dacă este posibil, daţi-le responsabilităţi. Lăsaţi-i să-şi organizeze propriile obiecte precum ghiozdanul. Daţi-le timp să vă solicite ajutorul înainte de a începe să organizaţi ceva.
• Folosiţi calendarul şi un notes. Asta facilitează comunicarea dintre părinţi şi profesori. Le mai şi oferă feedbackul de care aceşti copii au atâta nevoie.
• Folosiţi rapoarte zilnice de progres. Copilul îl ia acasă, iar dacă este mai mare, citiţi-i-l- nu ca măsură de disciplinare, ci ca mijloc de informare şi încurajare.
• Alarmele vă pot ajuta să vă controlaţi. Ajută la suprevgherea folosirii adecvate a medicamentelor. Profesorul nu va mai trebui să gândească în locul copilului. Când studiază, copilul cunoaşte semnificaţia exactă a timpului rămas.
• Indicaţi şi timpul nestructurat. Trebuie să ştie în prealabil, pentru a se pregăti. Timpul liber fără rost poate duce la suprastimulare.
• Lăudaţi, confirmaţi, încurajaţi şi stimulaţi.
• Cereţi-le copiilor mai mari să-şi facă note singuri, ca să ţină minte ce voiau să întrebe. Astfel, ascultă mai bine.
• Scrierea este adesea dificilă. Daţi-le alternative: la calculator, procesor de WORD şi examinări orale.
• Captaţi atenţia clasei înainte de a începe.
• Pentru evitarea stigmatizării, explicaţi restului clasei, şi nominalizaţi abordarea copilului.
• Întâlniţi părinţii cât de des posibil. Evitaţi acest lucru numai dacă există vreo criză.
• Încurajaţi citirea cu voce tare acasă. Citiţi tare în clasă cât de des posibil. Folosiţi povestirea. Ajută copilul să rămână la obiect.
• Repetaţi, repetaţi, repetaţi!
• Încurajaţi activitatea fizică, mai ales exerciţiile solicitante. Eforturile trupeşti consumă foarte multă energie. Îi ajută să se concentreze şi stimulează neurotransmiţătorii şi hormonii. Subliniaţi că exersarea este amuzantă: în sporturi de echipă sau individuale.
• La copiii mai mari, “pregătirea pentru stress » în prealabil este foarte utilă. Cu cât copilul ştie mai bine ce se va discuta într-o anumită zi, cu atât mai bine va învăţa în clasă.
• Evitaţi conflictele. Aceşi copii sunt mult mai talentaţi decât par. Sunt plini de creativitate, joacă, spontaneitate şi spirit. Au tendinţa de a se retrage, şi fac salturi mari, dar sunt fericiţi dacă pot ajuta. Normal, « au ceva anume » care îi ridică deasupra mediei.
• Reţineţi că au un haos în ei, dar asta nu înseamnă că nu pot fi organizaţi.